25 September 2009

Tajine au Citron

Specialitate din nordul Africii, des intalnita in Maroc si Algeria, Tajine au Citron este practic o tocanita de pui sau de miel, extrem de aromata. Combinatiile posibile sunt multiple, pe langa carne se pot combina legume si fructe de tot felul. Libertatea este mare si cand vine vorba de combinatia de arome.

Numele vine de la vasul special in care se prepara, oala de tajine - facuta din lut si vopsita frumos, are doua parti componente. Cea de la baza, foarte plata,
cu margini joase, este acopertia de a doua bucata, care are forma unui con.
Toata smecheria e gandita pentru a gati tajine-ul la foc mic,
pe o perioada destul de lunga de timp. Asta permite carnii sa devina foarte frageda si sa se umple de aromele fructelor, legumelor si mirodeniilor folosite.

Din pacate nu am la dispozitie un astfel de instrument (daca merge cineva in Maroc sa ma anunte, platesc bine sa-mi aduca unul) dar asta nu m-a oprit sa-mi pun imaginatia la incercare si sa incerc sa ma apropii cat mai mult de gustul original.

Asadar, daca vreti sa gatiti mancare traditionala marocana trebuie sa faceti, in primul rand o lista mare de cumparaturi si apoi sa va inarmati cu multa rabdare - timpul de preparare este de aproximativ 1 ora si jumatate.

Pentru varianta testata de mine, ca sa gatiti pentru doua persoane, aveti nevoie de:
4 pulpe de pui cu tot cu piele si os
1 vanata de marime medie
ulei de masline
3 cepe
3 catei de usturoi
3 lamai
1 legatura de patrunjel
1 legatura de cimbru
1 lingurita de ghimbir pudra
2 capacele de sofran (adica folositi continutul a doua pliculete din alea de care se gasesc la orice supermarket)
1/2 steluta de anason
1, 1/2 sare
1 lingurita piper macinat
1 lingurita chimion
1 conserva de rosii tocate
1 lingurita coriandru
1 lingurita boia dulce
1 pumn de migdale prajite
1 oala
1 tava de cuptor

Cele mai multe dintre mirodenii nu se gasesc la supermarket, in caz ca aveti nevoie incercati aici. Livrarea in Bucuresti se face rapid si fara extra-costuri, iar domnul care vine sa va aduca comanda pare plin de povesti, daca aveti timp puteti afla lucruri interesante despre originea mirodeniilor si la ce sunt ele bune.

Cum le invartiti, cum le combinati ca sa iasa in final ceva absolut delicios:

1. Spalati pulpele, le sarati si le bagati la cuptor in tava cu putin ulei de masline. Ca de obicei, eu am pus in tava hartie de copt, e cea mai buna solutie sa nu se arda nimic. Le lasati la foc mic aproximativ 20 de minute - cel mai bine sa va uitati la ele si sa vedeti cand au inceput sa se rumeneasca.
2. Vanata o spalati si o taiati cubulete. Tipsurile descrise aici sunt valabile. Lasati-le cat de mult la scurs dupa ce le-ati sarat.
3. Cepele trebuie curatate si taiate rondele.
4. Usturoiul il curatati si il pisati ca pentru mujdei.
5. Patrunjelul il spalati si il tocati marunt.
6. Stoarceti sucul din lamai.
7. In oala, la foc mediu puneti doua linguri de ulei de masline, ceapa si usturoiul pisat. Puneti capac si lasati vreo zece minute, pana se inmoaie ceapa. Daca nu aveti capac, nu-i bai, caliti pur si simplu.
8. Adaugati toate mirodeniile: sare, piper, coriandru, boia, anason, sofran, chimion, cimbru (la cimbru trebuie sa luati cantitatea de pe vreo 4-5 fire). Amestecati totul timp de 1 minut.
9. Adaugati sucul de la cele trei lamai, rosiile tocate si lasati pe foc pana totul ajunge sa fiarba. Aproximativ 10-15 minute sunt suficiente ca sa se amestece toate aromele.
10. Pana acum cu siguranta pulpele de pui din cuptor s-au rumenit, le scoateti si turnati in tava tot amestecul obtinut urmand pasii 7-9 si cubuletele de vinete.
11. Bagati din nou la cuptor si mai lasati 20-30 de minute la foc mic. E nevoie de timpul asta pentru ca aromele sa patrunda in carne.
12. Deja in casa miroase innebunitor, stiu si nu mai puteti de pofta. E cam gata totul, puteti pune pe farfurie - pe deasupra presarati patrunjel si migdale.

Intentia mea a fost sa servesc cu couscous, cum se mananca in Maroc. Pregatirile, insa, le-am facut pe fuga si nu am gasit couscous, asa ca l-am inlocuit cu orez simplu, aromat cu sofran.


Tanjine au Citron merge foarte bine cu ceai de menta, caldut -- va invit sa faceti o vizita in piata zilele astea, gasiti menta uscata si proaspata la niste preturi de va vine sa cumparati toata recolta deodata!

22 September 2009

Ce mancam toamna si ne face bine

Vinetele, printre preferatele mele, desi nu am stiut mare lucru despre cat de sanatoase sau nu sunt pana de curand. Ceea ce m-a socat foarte tare a fost sa aflu ca ele contin nicotina, insa intr-o cantitate foarte mica - nu va ganditi ca e o solutie pentru lasatul de fumat, nicotina continuta de 1 tigara se regaseste in aproximativ 9 kg de vinete!

Vinetele sunt foarte bune pentru sistemul imunitar si pentru inima, deoarece contin antioxidanti. Unii au incercat sa demonstreze ca ar reduce si colesterolul, studii exista si pro si contra, nu pot recomanda pe care sa le credeti.

Sunt foarte versatile cand e vorba de gatit, sunt doua chestii importante de care ar trebui sa tineti cont:
* Folositi intotdeauna cutite din otel inoxidabil pentru ca orice alt metal le face sa se innegreasca
* Dupa ce le spalati si le taiati in forma dorita, presarati sare pe ele si lasati-le pe o suprafata inclinata. Asta le va ajuta pe de o parte sa elimine apa, pe de alta sa inghita mai putina grasime in timpul prepararii.

PS: ce vedeti in foto nu e nicio vrajeala, sortimentele existente sunt mult mai variate decat ce gasim noi in Romania. Culorile variaza de la alb, galben pana la vinetiu (de unde si numele) si chiar negru. Forma si dimensiunea sunt foarte diverse de asemenea - in bucataria tailandeza se folosesc unele mici si rotunde colorate intr-un degrade absolut superb de la alb la mov (hmmm, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ce bine ar merge la mine-n dormitor daca ar fi....decorative, pur si simplu).

14 September 2009

Pasta de peste si Pate a la Elena!

La cererea unora dintre cititori, care se gandesc ca ce povestesc eu aici sunt de-a dreptul filme documentare si ei nu mai au timp decat de spoturi publicitare in ziua de azi, am doua chestii delicioase, extrem de rapid de preparat.

Prima, este pasta de peste pentru care nu ai nevoie decat de o conserva de peste in ulei, jumatate de pachet de unt, mixer, sare si piper.
Cat de repede o prepari? Previzibil, cat ai zice peste. Desfaci conserva, scurgi uleiul si pui pestele in castron. Peste el jumatate de pachet de unt (de preferat sa-l scoti din frigider cu vreoun sfert de ora inainte de operatiunea asta) si pui mixerul in functiune. Il lasi sa-si faca treaba pana cand nu mai ai nici bucatele de peste, nici de unt si totul arata...ca o pasta. Pui sare si piper dupa gust. Intinzi pe paine si mananci. Cred ca nu mint daca zic ca in 20 de minute este gata si cu preparatul si cu mancatul.

A doua, pfff, o chestie inventata de mine. Pur si simplu mergeam pe strada si mi-a venit ideea: cum ar fi sa combin pate-ul din comert cu diverse seminte, astfel incat sa-l transform in ceva mai gustos si mai putin plictisitor? Si pentru ca e inventata si nu m-am gandit niciodata sa-i dau alt nume, sa-i zicem Pate a la Elena.
Iti trebuie o cutie de pate de gasca (eu am incercat si cu alte sortimente si asta a mers cel mai bine), jumatate de pachet de unt, seminte de susan si de mac, boia de ardei iute, sare, piper, mixer.
Practic, desfaci cutia de pate, o pui in castron, adaugi jumatate de pachet de unt si pui mixerul in functiune. Cand s-a omogenizat totul, trantesti peste niste seminte de susan si de mac, un varf de boia de ardei si putina sare si putin piper. Nu exista cantitati fixe, cel mai bine e sa pui cate putin, sa gusti si sa vezi daca mergi mai departe sau te opresti.

Merg foarte bine amandoua ca ingredient principal pentru tartine. Pentru cele cu pate recomand niste feliute mici de castraveti murati pe deasupra. Pasta de peste e delicioasa by herself, mie imi place cat mai picanta, deci adaug intotdeauna piper proaspat macinat pe deasupra.

Pate-ul poate fi folosit si ca umplutura pentru oua fierte (fierbi oula tari, le tai in jumatati, dai departe galbenusul si in locul lui pui o lingurita din pate-ul asta).

09 September 2009

Din seria pofte ciudate: piureul orgasmatic

Tot vorbind de-a lungul timpului cu oamenii din jurul meu, mi-am dat seama ca sunt un picut ciudatica cand vine vorba despre pofte. Cei mai multi au categorii largi de mancaruri de care le e pofta din cand in cand: ceva dulciuri, muraturi, o friptura... Mie poftele imi vin legate de ceva foarte precis, de obicei niste combinatii intamplatoare. Si folosesc intamplatoare cu sensul cel mai propriu.

Ca in seara asta, brusc as fi mancat piure de cartofi amestecat cu sosul de la salata de rosii! Intelegeti acum de ce zic gusturi ciudate pentru combinatii intamplatoare? Parerea mea este ca astea sunt cele mai bune, iar combinatia de piure cu rosii e poate la fel de buna ca painea muiata in sucul care ramane din salata sanatoasa de vara - nu pot sa zic vreodata ca ma satur, ca se termina pofta, de obicei se termina doar spatiul liber din stomac.

Si ce era sa fac, trebuia sa imi potolesc pofta, corect? Fuga repede la Primavara, cumparat cartofi, unt, lapte, o cutie de Almette cu verdeata si patru cotlete de porc (de porc, da, ce-are?) toate transformandu-se in aproximativ jumatate de ora intr-o cina absolut copioasa, simpla, lipsita de orice fitze.

Cotletele de porc, foarte usor: le-am spalat bine, le-am sarat si piperat si le-am trantit pe gratar cu putin unt. Nimic mai simplu.

Piureul orgasmatic, hmmmm, se prepara dupa cum urmeaza:
1. Se curata cartofii si se spala bine, se taie cubulete.
2. Se pun la fiert intr-o oala, cu apa doar atat cat sa depaseasca doua degete nivelul lor. Trebuie lasati sa fiarba bine, bine, pana se sfarama in bucatele.
3. Odata fierti, se scurge toata apa si se piseaza.
4. Primul lucru pe care il adaug eu este untul - daca am, sa zic vreo 8 cartofi de marime medie, pun jumatate de pachet de unt. Cartofii sunt inca fierbinti si se topeste imediat. Nu-i face, insa, sa-si piarda aspectul si gustul "prafos" asa ca trec la pasul 5.
5. Torn lapte. Din ochi. Amestec si nu ma opresc decat in momentul in care piureul este moale si daca il gust se topeste pur si simplu si aluneca pe gat.
6. Mai adaug (uneori, doar) o lingura de Almette cu verdeata.
7. La final pun sare si foarte putin piper proaspat macinat.

Combinatiile sunt infinite, de la cele mai putin obisnuite precum cea gustata de mine asta seara, pana la clasicele "cu ceafa de porc", "cu gujoane de pui", "cu muchiulet de vita in sange".