13 September 2012

Ce mai fac eu în ultima vreme și cea mai scurtă rețetă

Bucătăria i-am lăsat-o lui Pangururan. A zis că oricum trebuie să aibă și el un loc al lui în casa asta (pe lângă canapea, pat și scaunul meu de la birou) și că aici e la fel de bine ca oriunde.


Așa că eu pun chestii la murat ca să am cu ce face salata boeuf. Pentru că nu am găsit castraveciori mici, mici, am ales niște morcovi pitici.


Beau sucuri de fructe cu spirulină.


Pregătesc și halesc guacamole în prostie.


Și am încercat și pateu din semințe de floarea soarelui cu dovlecel. Mulțumesc, Alice, pentru pont.



PS: pateul ăsta este printre cele mai ușoare chestii de pregătit. Pui semințele în apă să se înmoaie (le lași peste noapte) și apoi într-un blender le amesteci cu dovlecel, usturoi, ceapă verde. Pui apă cât să se miște lamele de la blender. La final puțină sare și un strop de piper și gata-i.

29 March 2012

Regina Brioșelor

Viitorul meu sună așa: mă voi plimba întotdeuna într-o caleașcă în formă de brioșă, purtând o umbrelă și o rochiță în formă de brioșă. Vizitiu va fi Pangururan (motanul familiei, pentru cine nu știe deja), care la rândul lui va avea prinsă pe cap o pălărie în formă de brioșă.

Până acolo, însă, mai e cale lungă (mă gândesc numai cât timp i-ar lua unui croitor să facă o rochie de genul celei pomenite). Deocamdată coc brioșe aproape în fiecare zi, din ce în ce mai multe.



Rețeta pe care o folosesc în ultima vreme am găsit-o aici. Prima oară am reprodus-o întocmai, apoi m-am jucat cum am știut eu mai bine cu diverse ingrediente și topping-uri. Baza o păstrez întotdeauna aceeași:

260g făină
130g zahăr
1/4 linguriță sare
3 lingurițe rase praf de copt
120ml ulei vegetal
220ml lapte
2 ouă



Amestec ingredientele uscate într-un bol. Tot aici pun și umplutura - ciocolată sau fructe. Laptele, ouăle și uleiul le combin bine într-un alt bol. Răstorn uscatele peste umede, amestec puțin și umplu formele. Neapărat încălzesc cuptorul din timp, astfel încât atunci când bag tava să fie deja la 180 de grade Celsius. Setez ceasul   de bucătărie la 10 minute - când zbârnâie deschid cuptorul și întorc tava. Las încă 10 minute și-s gata.


Ce vezi mai sus e varianta în care am adăugat cacao (50g la baza de mai sus) și frosting după rețeta Mitinitei (mulțumesc, încă o dată pentru inspirație!). Mie mi se pare că asta este Regina Brioșelor, este atât de frumoasă că nici nu-mi vine să gust din ea - îmi dau cuvântul de onoare că am stat 10 minute și m-am uitat lung la ea și mi-a crescut inima de bucurie realizând că a ieșit din mâinile mele.


13 March 2012

Sărățele cu brânză Gruyere și susan

Rețeta am găsit-o la Andreea pe blog (vezi aici) și mi-a stârnit o poftă nebună. Am sărit peste paprika dulce, brânza Cheddar și mac. În schimb am fost generoasă cu sarea, susanul și brânza Gruyere.

Este dificil să dai greș cu ele. Sunt excelente pentru ronțăit la film seara, tolănit pe canapea.




03 March 2012

Brioșe cu merișoare



Am folosit aceeași rețetă de brioșe perfecte de aici. De data asta cu merișoare (o tavă) și afine uscate + ciocolată (a doua tavă). O combinație foarte bună - gustul acrișor al afinelor se îmbină perfect cu dulceața aluatului.


Încă mai exersez la toppingul ăsta ca să-mi iasă perfect - este o combinație de unt, zahăr și făină.


Profit de ocazie ca să atrag atenția asupra unor aspecte, pe care nu le-am găsit nicăieri subliniate în rețetele și modurile de preparare ale brioșelor:

* NU amesteca aluatul foarte mult. Lasă-l așa cocoloșit, cu zahărul netopit. Dacă îl omogenizezi riști să devină prea lichid și nu mai are forță să se ridice frumos în timpul coacerii.
* Folosește hârtii potrivite pentru forma ta - ar trebui să ocupe fix spațiul destinat lor, niciun centimetru mai mari/înalte.
* NU umple mai mult de 3/4 din formă cu aluat - brioșa are nevoie de spațiu să crească. Trebuie să ai grijă mai ales dacă ai amestecat aluatul prea mult sau ai folosit o formulă din care a rezultat un aluat foarte moale -- nu vor crește frumos, ci se vor revărsa peste marginea hârtiei de copt.

22 February 2012

Am văzut verde-n fața ochilor / Supă cremă de spanac și broccoli

Se poate așa ceva, garantat. Și este extraordinar de bună. Am gătit-o la întâmplare pentru că aveam o mânuță de frunze de spanac și 3 flori de broccoli mici, nu aveau mai mult de 10cm diametrul. Cu oricare dintre ele nu aș fi reușit să fac mare lucru, luate separat. Așa că m-am gândit să le combin și să văd ce se întâmplă dacă le transform în supă cremă.


E drept, nu-i cea mai fotogenică supă din lume - vina spanacului plin de clorofilă și a procesului de fierbere. Oricum, te sfătuiesc să treci peste aspectul fizic și s-o încerci. Mie mi-a ieșit ca o spumă verde, incredibil de fină.

Ingrediente (1 porție):
1 mână de frunze de spanac
3 broccoli mici, 10cm diametru florii
3 morcovi mici, 7-8cm lungime
apă
sare

Mod de preparare:
1. Fierbi bine toate legumele.
2. Le scoți într-o sită și le lași să se răcească.
3. Combini legumele în blender cu 3 polonice din supa rezultată în urma fierberii și mixezi 1 minut.
4. Adaugi o treime de lingură de sare și mai mixezi 20 de secunde.

O poți servi simplă sau cu niște crutoane. Ai grijă, are darul de a dispărea incredibil de repede din castron!


17 February 2012

Un vis împlinit / Brioșe (cu adevărat) perfecte


Fac muffins din 2008, de când am primit cadou prima mea formă de la o amică din Germania. Am încercat zeci de rețete, mai dulci, mai sărate, mai pufoase sau mai turtite. Niciodată nu am fost satisfăcută 100%, indiferent de ce mi-au spus prietenii pe care am făcut teste. Sigur, multe dintre ele au fost foarte bune, iar la toate s-a simțit diferența față de brioșele făcute în serie pe care le găsești în cafenele, brutării etc.

Cu toate astea, eu aveam în cap o textură anume pe care-mi doream să o obțin – nu pufoasă, nu îndesată. Vroiam o brioșă cu găuri neregulate la interior și bombată vizibil numai în centru, ușor crăpată la coacere.



În ultima vreme aproape că m-am dat bătută, nu mai speram să găsesc formula ideală. Întâmplarea a făcut ca ieri să vorbesc pe messenger cu o amică, fostă colegă, cu care nu mai vorbisem de cel puțin 4 ani. Mi-a povestit despre pasiunea ei pentru prăjituri, eu i-am destăinuit obsesia mea pentru gătit, am ajuns la rețete și mi-a turnat rapid una de madlene și una de negresă. Mă ardeau mânuțele aseară, le-aș fi testat pe amândouă în ciuda orei înaintate. Am cumpănit mai bine, însă (oare oi fi fost eu?) și am amânat pentru dimineață ca să am lumină naturală, să le fotografiez.

Știu că-mi făcea mama madlene când eram mică și că-mi plăceau. Dar nu-mi amintesc gustul și ăsta a fost motivul pentru care le-am tăiat de pe listă – pur și simplu nu este o provocare suficientă pentru mine dacă nu-mi pot imagina/aminti un gust. Am răsfoit câteva minute blogul cu rețete recomandat de amica mea și mi-au picat ochii pe una de brioșe. Cu totul diferită de ce-am încercat până acum, mi-am zis că trebuie, trebuie să fie aia bună. Am simțit că voi coace brioșele mele perfecte, că vor fi identice cu cele pe care mi le imaginez de atâta vreme.




Și au fost!!! A fost rețeta câștigătoare, atât de bune au ieșit încât imaginația mea este picată la pământ, umilită de cât de neputincioasă a fost în fața realității.

Bine, gata cu vorbăria, să-ți spun și rețeta brioșelor perfecte. Îmi cer scuze că unitățile de măsură sunt așa amestecate, nu am apucat în entuziasmul meu să le cântăresc pe toate (dacă vrei să faci asta, uite aici un convertor).

Ingrediente:
250g de făină
120g zahăr (dacă-ți plac dulci, dulci, poți pune 150g)
1 cup smântână
2 ouă
1/3 cup ulei
2 lingurițe de zeamă de lime/lămâie
2 lingurițe praf de copt
1 lingură de smochine albe*
2 linguri de cantalupe confiat*

* stafidele și cantalupe confiat am avut eu la îndemână, tu le poți înlocui cu orice altceva - fructe proaspete, congelate, bucăți de ciocolată albă sau neagră etc.


Mod de preparare:

1. Încălzește cuptorul la 180 de grade Celsius și pregătește forma cu hârtiuțele aferente.
2. Dacă folosești smochine și fructe confiate, pune-le la înmuiat jumătate de oră.
3. Amestecă într-un vas uleiul, ouăle, smântâna și zeama de lime/lămâie.
4. În alt vas amestecă făina cu zahărul și cu praful de copt.
5. Încorporează ingredientele uscate în cele umede, amestecând ușor până se leagă ușor între ele - nu exagera cu mixatul, nu trebuie să ai un aluat uniform și fin.
6. Scoate stafidele și fructele confiate pe un șervețel, zvântă-le puțin și prăfuiește-le cu puțină făină. Astfel pregătite, răstoarnă-le peste aluat și amestecă pentru ale distribui cât de cât uniform.
7. Umple fiecare hârtiuță din formă cu aluat, nu mai mult de 3/4 din înălțimea hârtiei ca să aibă loc suficient să crească.
8. Până acum cuptorul trebuie că a ajuns la 180 de grade, așa că bagă tava și coace brioșele vreme de 30 de minute. După primele 15 întoarce-o ca să aibă parte toate de aceeași temperatură.
9. Scoate tava și las-o să se răcească un pic. Când simți că e safe să pui mâna, scoate brioșele pe un grătar / tavă și așteaptă să se răcească complet (dacă poți!).




Rețeta este adaptată de pe Eat and Be Happy - merită să arunci un ochi dacă-ți place să faci dulciuri.

15 February 2012

Confesiune: nu cred în Sf. Valentin


Pentru că orice ar fi fost la origine s-a transformat într-un instrument de marketing.

Pentru că iubirea trebuie împărtășită zi de zi la fel de intens, cu aceeași grijă și considerație.


Nu mi-am pus lenjerie roșie, nu m-am rujat, nu m-am machiat, nu am băut șampanie și nici nu am mâncat ciocolată fină. Nu cu asemenea lucruri/gesturi ne exprimăm dragostea de obicei, iar 14 februarie e o zi ca oricare alta. 

În schimb, Brăduț, care trebuia să plece de acasă cu treabă, a decis să mai stea încă o zi cu mine. Nu pentru sărbătoare, ci pentru noi. Iar eu, știind că trebuie să plece la drum lung, m-am trezit cu noaptea-n cap (a se citi 8.30) și i-am pregătit sărățele cu semințe de susan și floarea soarelui - să aibă omul ce ronțăi când îl lovește foamea.

Am mai stat o zi împreună, înainte de a ne despărți pentru două săptămâni. O zi ca oricare alta, cu aceleași gesturi mărunte, apreciate și niciodată uitate. Sărățelele au dispărut până la culcare.


Ingrediente:

200g făină albă all purpose
100g făină integrală
100ml ulei
50ml lapte
2 linguri de smântână
1 gălbenuș de ou
2 linguri de semințe de susan
2 linguri de semințe de floarea soarelui

Mod de preparare:

1. Amesteci toate ingredientele într-un vas până obții o cocă omogenă.
2. Acoperi vasul cu folie transparentă și îl bagi la frigider vreme de 1 oră.
3. Scoți vasul, întinzi aluatul pe blat (nu-i nevoie să înfăinezi, aluatul nu se lipește) cu ajutorul sucitorului și îl tai după bunul plac. Eu am o singură formă de biscuiți, după cum se vede în imagini, în formă de inimioară. Așa a fost să fie.
4. Pui sărățelele în tava tapetată cu făină / hârtie de copt și bagi la cuptor. Eu le-am ținut 30 de minute la 170 de grade și s-au copt perfect.


Notă: cantitățile de mai sus ”umplu” tava mare de la cuptor de două ori - insuficient dacă îți place mult ronțăiala. Noi am fi vrut să mai fie cel puțin încă o dată pe atât.

Rețetă adaptată de aici.

14 February 2012

Diferența dintre bine și rău


Cum o fi să ai salariul de 200 de dolari? Îți dai seama cum ar fi să avem și noi un salariu din ăsta, câte ne-am putea permite?
Discuția era întotdeauna aceeași, între două secretare proaspăt ieșite din băncile facultății, aspirante la un post mai bun într-unul dintre departamentele serioase ale agenției în care lucrau. Salariul lor nu era mai mic decât cu 80 de dolari față de suma la care visau, dar acei 80 de dolari li se părea că face toată diferența.

Cum ar fi să am salariul de 400 de euro? Câte bluzițe și rochițe mi-aș putea cumpăra!

Visul le devenise realitate, fuseseră promovate, ajunseseră să aibă salariul dorit și constataseră că întrebările și nevoia de mai mult nu se opreau la pragul de 200 de dolari. Nu s-au oprit nici la cel de 400 de euro, nici la 1.000 de euro.

Când e de ajuns? De cât ai nevoie ca să fii măcar mulțumit? Deși știu exact câți bani câștigă și care le sunt cheltuielile, cei mai mulți oameni nu pot răspunde la cele două întrebări altfel decât cu ”întotdeauna e loc de mai bine”. 

E adevărat. E corectă perspectiva. Pragul dintre rău și mai bine, însă, diferă atât de mult de la un om la altul. Cel mai probabil că dacă Iulian ar avea mâine cu 30 de lei mai mult în buzunar, ar fi un copil fericit. Și-ar putea cumpăra de mâncare. Dacă ar avea 30 de lei de la 10 oameni, ar crede că viața e dreaptă, de unde ia, acolo dă. Ar putea să-ți cumpere o pereche de ghete și o geacă groasă, să-l ferească de ger.

Iulian are 13 ani, și-a pierdut tatăl anul trecut, își vede mama foarte rar. Până de curând avea un loc pe care să-l numească acasă, unde locuia cu bunica. Acel loc a dispărut în urma unui incendiu, care a luat cu el pereți, acoperiș, mobilă. Tot. Iulian și bunica au rămas numai cu hainele pe care le aveau pe ei când au fost treziți din somn de pompieri pentru a fi salvați.

Poți face diferența între rău și bine pentru Iulian, indiferent unde se situează pragul tău. Sigur ai prin casă haine pe care nu le mai porți, pixuri promoționale de la companie, căciuli cumpărate aiurea de la Viena și niciodată purtate. E suficient. Pune-le într-o cutie și trimite-o la adresa asta:

Preot Tudor Marian 
Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea
Judeţul Buzău, Cod 127260

În cazul în care zăpada e prea mare și traficul prea aglomerat ca să ajungi la poștă, folosește Internet Banking-ul și trimite-i câțiva lei lui Iulian. Contul este: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău. Titular cont: Tudor Marian.

Menționează pe cutie sau pe ordinul de plată ”Pentru Iulian”.

Mai multe despre incendiu poți citi aici. Despre activitatea pe care o desfășoară Preotul Marian în comuna Glodeanu, de unde este Iulian, te poți informa aici.

11 February 2012

Nu croissant, ci corn cu ciocolată

Și uite așa mă uitam eu jind la croissantele cu ciocolată pe care le pregătea personajul interpretat de Meryl Streep în ”It's complicated”. Sau mai degrabă la bucătăria enormă și bine dotată? Lasă, nu intrăm în detalii din astea. Ideea de bază este că am pe wish list / to do de multă vreme croissante cu ciocolată, iar filmul în cauză m-a făcut să oftez și mai acătării în fața neputinței mele temporare. Asta pentru că produsele de patiserie mi se par extrem de migăloase și cred că-s foarte ușor de ratat - așa că tot amân și amân și rămân cu poftele nesatisfăcute.

Până să-mi iau inima-n dinți, însă, am avut norocul să găsesc pe acest blog culinar o rețetă de cornuri cu ciocolată. Mi s-a părut ușoară, investiția de timp relativ mică, așa că m-am aventurat și le-am ”produs” la mine în bucătărie. N-am urmat pașii descriși de Laura întocmai și asta nu a afectat în niciun fel rezultatul. Hai să-ți explic ce am făcut!



Am folosit:
500g făină
250ml lapte cald
25g unt
3 linguri de miere
1 linguriță de drojdie uscată instant
1 linguriță rasă de sare

Pas cu pas:
1. Am încălzit laptele la cuptorul cu microunde și am topit untul în el.

2. Am amestecat într-un vas toate ingredientele, am amestecat bine și mi-a rezultat o cocă tare, nelegată. Am simțit nevoia să mai adaug lapte, ca să fie mai bine hidratat aluatul. Nu am cântărit exact cât a fost peste cantitatea menționată mai sus, ideea este că aluatul s-a legat cât de cât, însă nu era super lipicios.

3. Am frământat pe blat tot amestecul acesta vreme de 10 minute, până când am obținut un aluat moale și elastic.

4. Ca și în cazul pâinii, am uns un castron cu puțin ulei și am așezat aluatul acolo la dospit pentru 1 oră. După intervalul acesta volumul aluatului era mai mult decât dublu.

5. Pe blatul curat și înfăinat am împărțit aluatul în trei bucăți egale și rând pe rănd le-am întins cu sucitorul, formând felii lungi și late.


Am ales să procedez ca în film, nu ca în rețeta originală - gărgăuni de-ai mei :-). Odată întinsă bine fiecare fâșie, tot cum am văzut eu la Meryl Streep, am tăiat secționat-o în formă de triunghuri. Nu mi-au ieșit toate egale, dar nu a avut nicio importanță, că doar nu eram la concursul de cofetari-patiseri.


6. Am pus pe baza fiecărui triunghi umplutura, fulgi de ciocolată și nucă măcinată, și am rulat cu grijă până la vârf.



7. Am uns toate cornurile cu ou și am presărat zahăr brun pe ele.

8. Le-am băgat la cuptor la 150 de grade timp de 20 de minute (Laura menționează în rețetă 15-17 minute la 170 de grade, eu am preferat să le las un pic mai mult la foc mai mic pentru că așa nu risc să mi se ardă pe fund).


Și uite așa mi-am văzut (parțial) visul cu ochii. De bucurie că mi-au ieșit așa bune nu am mâncat nimic altceva toată ziua!




10 February 2012

Gem de papaya / Unde se duc fructele când nu le vrea nimeni

Ce faci când ai prin casă 2 papăi (aha, așa zicem noi papaya la plural) și nimeni nu se îndură de ele să le mănânce? Te apuci și faci gem. Ce-are dacă nu ai auzit pe nimeni să mai facă așa ceva? Și ce dacă nu ai citit niciodată vreo rețetă de gem de papaya? 



Îți zic eu, cam orice fruct care zace prin casă poate fi transformat în dulceață sau gem. Și ce bine prinde într-o seară când ți se face poftă de clătite pufoase...

Ingrediente:

900g miez de papaya
150g zahăr brun

Mod de preparare:

1. Cureți papaya de coajă și de sâmburii din interior.
2. Speli bine miezul și-l tai cubulețe.
3. Pui cuburile într-o oală pe foc, împreună cu zahărul. Ții focul mic, să nu se lipească. În primele minute amesteci vârtos - papaya va lăsa apă, iar zahărul se va topi.
4. Fierbe în continuare la foc mic tot maclavaisul ăsta până fructul se face pastă moale.
5. Lași gemul să se răcească și apoi îl pui în borcan și-l bagi la frigider. Cantitatea preparată de mine e una mică, mi-a ajuns pentru două serii de clătite, deci nu a trebuit să pun conservanți, să-mi fac griji dacă nu cumva se va strica peste iarnă :-).


09 February 2012

Pâinea noastră cea de toate zilele

Eu și maiaua nu ne-am încheiat povestea de iubire. Am luat o pauză binemeritată. Trebuie să recunosc, maiaua e ușor de iubit, însă greu de mulțumit într-o relație. Cere mult timp și atenție - două ingrediente pe care eu trebuie să le împart în diverse direcții, epuizându-mă și frustându-mă că nu posed mai mult din ele pentru a da satisfacție tuturor celor implicați.

Am reușit să fac de câteva ori pâine cu maia și a fost, de fiecare dată, un proces anevoios. Nu mă înțelege greșit, mi-a plăcut fiecare secundă, însă a durat atât de mult și mi-a mâncat atâta energie! Alte pagini de internet citite, tutoriale vizionate, întrebări care-mi bombardau creierușul și peste astea, un aspect pe care nu l-aș fi bănuit vreodată capabil să se cuibărească la mine-n bucătărie: îndoiala. Mâinile mele tremurau la fiecare operațiune și siguranța cu care acționez de obicei, indiferent de ce aș găti, zburase departe și lăsase loc neîndemânării.

Doar felia asta am apucat să o fotografiez din pâinile cu maia încercate.
Evident, un pic arsă pe fund, pentru că nici după 8 luni nu m-am prins cum să potrivesc cuptorul ăsta electric.

Și totuși, investiția mea nu a fost de pomană. Am învățat atât de multe despre pâine, despre ce procese au loc în aluat, ce-l face să crească, să i se întărească coaja, să se rumenească. Dovada învățăturilor e chiar pâinea asta moale, de toate zilele, bună pentru sandvișuri și toast, care mi-a ieșit excelent de la prima încercare.



E o pâine cu drojdie, preparată după cea mai simplă metodă: frământat, dospit, copt. Nu necesită vreo tehnică specială și nici îndemânare de maestru brutar. Trebuie doar să combini ingredientele și să o frămânți binișor câteva minute, pentru restul aluatul lucrează singur. Dacă nu ai mai făcut niciodată pâine și vrei să te apuci acum, asta e rețeta pe care te sfătuiesc să o încerci.

Ingrediente (promit ca data viitoare să măsor cantitățile astfel încât să le ai la indemână și în grame):

1 cup făină albă all purpose
2 cup făină de pâine*
1 cup lapte călduț**
2 linguri zahăr
2 linguri ulei
1 linguriță de drojdie
1 linguriță sare
1/4 - 1/2 cup apă

Mod de preparare:

1. Amestecă într-un vas larg toate ingredientele uscate: făină, sare, drojdie, zahăr.

2. Toarnă peste ele laptele și uleiul. Vei obține un aluat încă nelegat, uscat. Probabil nici nu vei putea integra toată cantitatea de făină, însă nu-ți face griji, treci cu încredere la pasul 3.

3. Adaugă apa, în cantități mici, amestecând aluatul continuu. Făină în acest stadiu trebuie integrată complet, iar aluatul rezultat trebuie să fie unul moale și lipicios - se va desprinde greu de pe pereții vasului și ți se va lipi de degete ceva de speriat. Ei nu, nu e de speriat, e normal.

4. Transferă bucata de aluat pe o suprafață curată și uscată, masa sau blatul de bucătărie și treci la frământat. Procesul este anevoios în primele minute din cauză că ai de-a face cu un aluat hidratat, care se întinde și se lipește și nu vre nici în ruptul capului să se adune laolaltă. Nu dispera, vei vedea că ușor, ușor minunea se produce, aluatul se elasticizează și te ascultă liniștit când încerci să-l formezi. Frământatul nu ar trebui să dureze mai mult de 10 minute.

5. La finalul acestora, vei avea, așa cum am spus, un aluat elastic și moale. Dă-i o formă cât de cât rotundă și așează-l la dospit într-un vas uns cu ulei.*** Acoperă vasul cu folie transparentă sau cu un prosop curat.

6. În funcție de temperatura camerei, aluatului îi ia între 1 și 2 ore ca să-ți dubleze volumul.

7. Răstoarnă cu grijă aluatul pe blatul înfăinat și degazează-l. Nu folosi mișcări bruște, fii blând - odată răsturnat pe blat/masă, apasă cu palma pe toată suprafața lui, încercând să-i dai o formă dreptunghiulară sau pătrată - depinde de forma finală pe care vrei să o coci.

8. Acum e acum pentru mine, ar trebui să explic în cuvinte cum să dai forma finală pâinii. Cel mai ușor (părerea mea) este să o faci rotundă - ai un pătrat de aluat, îi apuci marginile din loc în loc și i le aduci la mijlocul aluatului. Practic lucrezi ca să formezi o punguță. Întorci punguța cu sigiliul în jos și cu podul palmelor răsucești aluatul pe blat împingând ușor marginile tot mai mult spre dedesubt. La final vei avea o sferă cu suprafața netedă și ușor tensionată.****

9. Acoperă sfera cu un prosop sau o folie transparentă și las-o să se odihnească 20 de minute. Va crește din nou, însă nu la fel de mult ca în faza de dospire.

10. Încălzește cuptorul la minimum 180 de grade Celsius. Cu cât temperatura e mai mare în momentul în care bagi aluatul în cuptor, cu atât crusta pâinii va fi mai tare la final. Temperatura indicată de mine ca minimum este ideală pentru o pâine cu o coajă puțin crocantă, ușor de feliat, care nu împrăștie firimituri pe toată masa atunci când o tai.

10. După cele 20 de minute trebuie să tai din loc în loc suprafața sferei de aluat (tehnica ajută la procesul de coacere a pâinii - crestăturile aplicate funcționează ca supape în momentul în care pâinea crește și mai mult în cuptor, astfel încât să nu explodeze pe unde dorește ea și să arate urât la final). Cel mai simplu este să folosești o lamă de ras. Uite aici un video care pe mine m-a ajutat să înțeleg tehnica. Atenție, să o înțeleg, nu să o stăpânesc - asta presupune exercițiu mult.

11. Poți unge suprafața pâinii înainte de a o coace. Eu folosesc ou - îl sparg într-un bol, îl amestec un pic cu o furculiță și apoi aplic amestecul pe toată suprafața aluatului, folosind o pensulă de bucătărie.

12. Transferă aluatul pe tavă și bagă-l la cuptor pentru 30 de minute. Poți folosi cu încredere tava mare de cuptor (cea cu care vine aparatul în dotare când îl cumperi) - fie o ungi cu ulei și o înfăinezi, fie pui sub aluat hârtie de copt. După 15 minute ai grijă să întorci tava, astfel încât pâinea să se coacă uniform pe toate părțile (în general partea din spate a cuptorului se încinge mai tare).

13. Ai terminat de copt, pâinea e rumenă și dacă o pocnești pe fund sună a gol. Scoate-o din cuptor și las-o să se răcească înainte de a o felia.


Știu, explicat în cuvinte pare extrem de lung și de anevoios procesul. Încearcă o singură dată și ai să vezi că nu-i chiar așa.

Ingredientele menționate de mine sunt pentru o pâine. Dacă-ți știi familia iubitoare de pâine, dublează sau triplează cantitățile, ca să nu fii nevoit să coci în fiecare zi. Surplusul îl poți pătra liniștit în congelator și scoate cu doar câteva ore înainte de masă.

Acum că am ajuns la final, mă încearcă un sentiment de nostalgie, de regret chiar, că nu ți-am putut povesti despre o pâine cu maia. Mă scutur bine să nu rămână nici urmă de el, te asigur că e o pâine foarte bună și de încredere și merg să pregătesc masa de prânz. Ooops, am uitat să scot pâinea din congelator!

Note:
* nu te stresa dacă nu ai făină specială de pâine, poți folosi exclusiv făină albă all purpose.
** eu l-am scos din frigider și l-am încălzit în cuptorul cu microunde vreme de 40 de secunde.
*** toarnă câteva picături de ulei pe un șervețel și șterge pereții vasului cu el.
**** dacă intri pe linkul acesta vei găsi câteva tutoriale; al treilea și al patrulea îți arată cum să frămânți aluatul, cel cu numărul cinci te învață cum să dai formă pâinii. Poate vrei să te amuzi un pic - dacă da, vezi acest video.



28 January 2012

Salată cu spanac, nuci și căpșune



Nu-s multe de spus despre ea, e o salată simplă și sofisticată în același timp. Are 4 ingrediente de bază: salată verde foarte crocantă, baby spinach, căpșuni și nuci. Pe lângă acestea, imaginația ta poate să croșeteze în plus ajutându-se de diverse tipuri de brânză - eu am ales cașcaval afumat, însă o brânză albastră cred că îi poate completa gustul la fel de bine. Ideea este să reușești să menții cele două niveluri senzoriale - primul, foarte crocant, dat de frunzele de salată și spanac și de nuci, al doilea cât se poate de moale, senzația de topit în gură pe care ți-o oferă căpșunele.


Dressingul este și mai simplu: sare și ulei de măsline extra virgin. Ai grijă să nu pui prea mult ulei, este ușor amărui și combinat cu nucile, nici ele foarte dulci, poate transforma plăcerea într-un mic supliciu.

Trimit acest post către Mitinita și a ei provocare din luna ianuarie - o rețetă light, numai bună pentru detoxifiere după greutățile din vremea sărbătorilor de iarnă.


25 January 2012

Istoria drojdiei mele sălbatice


Am citit undeva o glumă făcută de un maestru brutar, care spunea că mulți psihoterapeuți din ziua de azi se umplu de bani tratând problemele legate de cultivarea, creșterea, păstrarea sau folosirea drojdiei sălbatice. Posibil să fie doar o glumă nevinovată sau purul adevăr. Studiindu-mă pe mine în ultimele trei luni, tind să cred a doua variantă.

Fascinată de pâinile pe care le coace Codruța, am profitat de generozitatea ei când  a anunțat că împarte doritorilor una dintre maialele ei și am cerut și eu. Era 7 noiembrie 2011 și am gândit eu că schema e ușoară: Codruța va fi trimis maiaua la mama, Brăduț, aflat pe vremea aceea În Jurul Lumii, va fi ajuns la un moment dat și el la mama și ar fi preluat-o înainte de a se întoarce acasă. Cincisprezece grame de maia uscată, însoțite de instrucțiuni clare de folosire scrise și semnate de Codruța, au călătorit de la Timișoara la Târgoviște, de la Târgoviște la București, de la București la Chiang Mai, via Paris și Bangkok.

Gestul a fost impulsiv. Odată cu recepția pachetului am avut și prima dezamăgire: de unde iau eu făină albă tip 650? Îmi era absolut necesară, credeam atunci, pentru a rehidrata maiaua și pentru a o hrăni. În panica momentului am bombardat-o pe Codruța cu mailuri pentru a mă asigura că altă soluție nu există, am cumpărat tot felul de tipuri de făină pe care le-am găsit prin magazine și mi-am pus prietena thailandeză să-mi traducă cele câteva cuvinte inscripționate pe pachete. Nimic nu aducea a făină 650 și pe mine mă ardeau mâinile să pun la treabă darul Codruței.

Noroc că Thailanda e o destinație din ce în ce mai frecventată de români. Pe 2 ianuarie urmau să vină în vizită trei prietene. Le-am scris cu lacrimi în ochi și una dintre ele mi le-a zărit printre rânduri. Nu m-am mulțumit, mai ales că nu mi-era foarte clar odată ce rehidratez maiaua, cum o să merg mai departe cu hrănirea permanentă. Încă un grup de amici avea treabă în zonă începând cu 6 ianuarie, am profitat și de amabilitatea lor.  Iată-mă, așadar la două luni jumătate după primul mail trimis Codruței că-mi vedeam visul cu ochii și toate ingredientele necesare procesului îmi erau la îndemână!

Cântar, maia uscată, făină și apă. Erau toate cu mine, eu eram cu ele. Am urmat instrucțiunile pas cu pas, entuziasmată, curioasă și nerăbdătoare. Urma să dau naștere unui organism viu! Și după primele 14 de ore de când am dat startul, am avut a doua (maaare) dezamăgire: maiaua nu dădea niciun semn de viață. Panică, nervi, teamă (că nu-s făcută să dau naștere unui organism viu) și alte mailuri disperate către Codruța. Care mi-a dat noi instrucțiuni, pe care le-am urmărit și iar mi-a crescut adrenalina și entuziasmul, numai pentru a scădea la loc mult mai jos decât nivelul de la care porniseră. Maiaua trimisă de ea era suficientă pentru trei încercări. În câteva zile epuizasem 2/3 din rezervă. Restul stă și acum cuminte în dulap, în punguța originală.


Citisem deja zeci de pagini despre subiectul ”cum să crești drojdie sălbatică” și în capul meu asta s-a transformat într-un dram de autoritate. Dacă toată lumea poate și zice că nu-i greu, eu cu ce-s mai prejos? Odată cu cea de-a doua încercare de a rehidrata maiaua Codruței, am combinat elementele esențiale pentru a face o maia de la 0. Adică făină și apă. Și ca de multe alte ori în viață, ce-am făcut de capul meu, cu autoritate și determinare, a funcționat și a avut succes. Îngrijită după metoda (tot a) Codruței, maiaua mea a crescut sănătoasă și voioasă până în ziua de astăzi, chiar a și ajutat la coacerea a două pâini și a câtorva zeci de clătite. Ba, mai mult, făina 650 s-a terminat și am îndrăznit să o hrănesc cu făină obișnuită, despre care nu știu nimic - tip, conținut de gluten, dacă e albită sau nu. Micuța maia mănâncă ca apucata și crește văzând cu ochii.


Aceasta este pe scurt istoria drojdiei mele sălbatice (maia/sourdough). Pe foarte scurt, pentru că nu am cum să-ți exprim în cuvinte timpul investit în investigații, cântăriri, priviri aruncate direct sau pe furiș către borcanul cu apă și făină, emoțiile pozitive și negative. Pot să-l citez pe Brăduț, care în toată vremea asta a asistat răbdător la zbaterile mele oarecum, dintr-un punct de vedere, inutile: ”aș vrea să fiu maia, să mă îngrijești și pe mine în felul ăsta”.


Concluziile mele, so far?
  • Pâinea făcută cu drojdie sălbatică are un gust cu totul diferit de orice am testat până acum. E adevărat, nu am fost niciodată în Franța și nici la San Francisco unde, experții spun, ar exista cel mai bun sourdough din lume. Dar am mâncat tot felul de pâini la viața mea, mai bune sau mai rele. Asta este altfel, e reală, e adevărată, e muncită, e proaspătă și crocantă, dulce și acrișoară. Este de nu te mai saturi de ea.
  • Să crești drojdie sălbatică acasă este ușor dar numai după ce ai încercat să faci asta măcar o dată. La primul contact cu informațiile te bulversezi, nu mai ții minte nimic după ce ai citit (chiar și numai) două articole pe tema, faci schițe și notițe și tot nu scapi de teama că ceva e greșit și nu o să-ți iasă. O să iasă, amestecă cu încredere cele două ingrediente, fii atent și răbdător.
  • Maiaua este doar începutul. Nu te băga în asta decât dacă te trage ața rău – vei investi bani (câțiva) și timp (mult) într-un proces care ar trebui să dureze ani, nu săptămâni. Timpul este cel mai important ingredient în procesul de fabricație al unei pâini, dacă suspectezi că nu îl poți ”sacrifica” a la long, învață să faci pâine cu drojdie din comerț - care, bineînțeles, făcută în casă, va fi mereu mai bună și mai sănătoasă decât varianta cumpărată de la magazin.

Ce urmează?

Din câte îmi dau seama povestea asta e ca un bulgăre de zăpadă, crește, crește și iar crește. Nu mă pot opri; orice pagină de documentare are atașate linkuri către alte pagini, către tutoriale video și foto. Aș vrea să le parcurg mai repede pe toate, să coc o pâine pe zi și fiecare să-mi iasă mai bună și mai frumoasă ca anterioara. E nevoie de timp, însă, pentru toate. Și toate au un timp al lor.

19 January 2012

De ce tac?

 Pentru că am mâinile ocupate: