25 November 2013

PARFAIT RAW din SEMINȚE de CHIA

Le aveam în casă de dinainte să ne mutăm din Chiang Mai. Din când în când mai presăram din ele pe o salată. Nu prea știam ce să fac cu semințele de chia și nici timp să scotocesc internetul nu am avut (când am avut am scotocit după altceva). Rețeta m-a pocnit pe Facebook, de pe pagina Rawthentic Food. Am reprodus-o în variantă proprie după cum urmează mai jos.



Ingrediente: 6 linguri de semințe de chia, jumătate de mango bine copt, lapte de susan îndulcit cu miere, coaja de lămâie uscată, scorțișoară, fulgi de nucă de cocos.

Semințele le-am acoperit cu lapte într-un bol și le-am lăsat să se înmoaie 10 minute. Laptele inițial depășea cam cu un deget semințele. După cele 10 minute am găsit semințele bețivance super umflate. Le-am combinat într-un pahar de vin cu fulgi de cocos și cubulețe de mango. Printre toate am strecurat și un pic de coajă de lămâie, iar pe deasupra am presărat câteva firicele de scorțișoară. Și așa am ajuns la unul dintre cele mai bune și ușoare deserturi făcute și mâncate vreodată. Să ne fie de bine! Și ție când îl vei încerca!




05 October 2013

TORT DE CITRICE. CU TOTUL ȘI CU TOTUL RAW.

Nu are ouă, nu are lapte, nu are praf de copt, nici zahăr, nici bicarbonat de sodiu. Toate ingredientele sunt 100% naturale și vegetale. Gustul? Eu am zis că e divin, dar cine-s eu să mă dau cu părerea? Cel mai bine ar fi să îl încerci și să spui tu cum ți se pare.


Instrumente de care ai nevoie: juicer/storcător mecanic sau electric, nu contează, blender cu cel puțin 1000W ca să poți face crema și o rîșniță pentru a obține făina de semințe necesară blatului.

Ingredientele ți le dau în cantități aproximative -- cele ce ar putea fi cântărite, zic -- pentru că le-am pus chiar la ochi, nu am folosit nicio unitate de măsură. Așadar, pentru blat:
* nuci românești - 1 cană
* semințe de floarea soarelui decojite - jumătate de cană
* unt de cacao - un cub de aprox. 50g (poți folosi orice alt ulei vegetal sau unt vegetal ai prin casă)
* merișoare - două linguri
* curmale - zece bucăți decojite de pe sâmbure
* cacao raw - o lingură
* scorțișoară - jumătate de linguriță

Pentru crema de citrice:
* nuci caju - cinci pumni
* portocale - trei bucăți măricele
* lime - trei bucăți (poți înlocui cu una sau două lămâi)
* miere - 3 linguri
* coajă de lămâie - un praf, două
* șofran - eu am pus câteva firicele
* pudră de agar-agar - o linguriță
* apă plată - o cană + jumătate de cană


Acum, ce trebuie să faci - și îți promit că e mai complicat de explicat decât de pus în practică:

În primul rând pui nucile caju la hidratat, peste noapte, să zicem. Dimineața când te apuci să faci tortul le scurgi, le clătești și le pui un pic deoparte.

Râșnești toate semințele pentru blat, le amesteci cu restul ingredientelor. Untul îl topești la bain-marie și îl amesteci și pe el. Frămânți totul până obții un fel de cocă ușor lipicioasă. O întinzi pe fundul unei forme de prăjituri (poate acum înțelegi de ce vroiam eu formă de prăjituri), pe care o pui deoparte deocamdată.

Storci portocalele și lămâile. Pregătești siropul de agar-agar (este cel ce îți va ține crema laolaltă - o încheagă): lingurița de pudră amestecată cu jumătatea de cană de apă le pui pe foc mic până stă să dea în clocot; stingi focul și lași să se răcorească nițeluș.

Pui în blender nucile caju, sucul de citrice, siropul de agar-agar, coaja de lămâie, mierea. Dacă vezi că nu merge prea ușor, adaugă puțin câte puțin din cana cu apă. Amestecă până obții o cremă fină.

Toarnă crema în forma de prăjituri, peste blatul pus deoparte acum câteva minute. Ornează după cum te lasă inima - eu am fluturat niscai fulgi de cocos și boabe de mac. Pune la frigider preț de 20-30 de minute.


Feel free să mănânci după pofta inimii. Ai grijă, însă, chiar dacă e sănătos tortul ăsta, nu înseamnă că nu e plin de calorii! 100 de grame de nuci caju înseamnă 550 de calorii, nucile românești au în jur de 600 de calorii pe 100 de grame. Dacă vrei să mai verifici și alte ingrediente, uite un site util în acest sens.

23 September 2013

Idei Simple - Sos de Ananas & Chili

Peste tot în lume unde se cultivă ananas vei afla diverse întrebuințări, atât pentru fructul în sine, cât și pentru frunze. Fruct raw, stors și făcut suc, transformat în gem sau dulceață, pus la conservă, pus în salate dulci sau acre/iuți, adăugat la frigărui de pui sau porc -- asta ca să menționez numai ce îmi vine în minte despre fruct la prima mână. Plus frunzele care servesc ca hrană pentru diverse animale (foarte des pentru elefanți, în Thailanda) sau sunt transformate în fibre textile -- piña (în Filipine). 


Aș vrea să mă pot lăuda că i-am găsit anansului o întrebuințare complet nouă, care revoluționează vreo industrie sau domeniu de activitate. Nu pot, însă, afirma decât că l-am pus la treabă ingenios într-un sos magic. Respectiv l-am amestecat în blender cu chili iute și cu zeamă de lime. Combinația era bună dar nu mă satisfăcea complet, așa că l-am mai frecat cu puțin ulei de măsline și a ieșit perfect. 


Nemaipomenit de bine s-a pupat cu câțiva calmari trași la tigaie cu oreganosarepiper și trei stropi de ulei de măsline.




Sosul este suficient de light și de zemos cât să meargă bine și ca dressing pentru salată. Încă nu l-am încercat așa, dar imediat ce o fac, îți dau de știre.

20 September 2013

O lună în România

Mi-e dor în fiece clipă. Chiar dacă nu sunt prezentă activ în dor, el este acolo și macină în măduva ființei mele.  Alteori îmi șoptește pervers despre lucruri și ființe dragi mie. Sau mi le arată pe rând în fotografii ușor deteriorate de vreme, semn că memoria nu-i așa de fidelă precum îmi place să cred. Și rând pe rând trec prin mine amintiri și dorul se hrănește cu ele și rânjește satisfăcut.


Mi-e dor de primele raze de soare calde din mai, de florile pomilor fructiferi, de bulbucii pe care-i face ploaia în miezul verii, de ghiocei, de zambile, de liliac, de maci și câmpuri pârjolite de secetă în Bărăgan, de cârlionții din via bunicii și de merele din mărul ei bolnav de o viață sau două – niciodată nu am putut mânca fructele, imediat ce pârguiau, cădeau găunoase pe jos.

Mi-e dor de liniștea din vie, de roșiile dulci și zemoase din curtea mamei, de mirosul de praf abia atins de stropii de ploaie, de înfricoșătoarele trăznete și fulgere, de coada șoricelului de sus de pe dealul din spatele casei bunicilor, de mușețelul din curte și de izma sălbatică de pe lângă gard. Mi-e dor de rugina din frunze și de primii fulgi de zăpadă.

Mi-e dor de mânz, iapă, bâldâbâc, hodoronc-tronc, pleosc. Mi-e dor de Doamne Miluiește.

Mi-e dor de mirosul puternic de pătrunjel, mărar și leuștean, de albinele bâzâind fructele zemoase de pe tarabele țăranilor, de borș și zeamă de varză, de lanuri de grâu mișcătoare în adierea vântului, de floarea-soarelui aurie ridicându-se plină de speranță către stăpânul nostru absolut.

Mi-e dor de gutui pârguite, de mirosul de iarbă proaspăt tunsă, de must și vișinată. Mi-e dor să umblu desculță prin colb și să mă îmbăt cu parfum de tei și Maica Domnului.

Dacă măcar odată în viață ai observat toate astea, poți să fi fugit cât de departe, dorul te va ajunge din urmă într-o zi. Pe mine nu m-a ajuns, de mine s-a ținut scai în fiece clipă. E cu mine de când am urcat în avion cu gândul că o să-mi construiesc viața într-o altă țară. Toate plajele din lume, tot nisipul alb și palmierii și nucile de cocos nu ajung ca să-l potolesc. Așa cum nici o lună în vizită nu-i vreodată de ajuns ca să-l alin.

31 July 2013

VIAȚA la MARE

Motivul serios pentru care nu am mai postat nimic în ultima vreme este că m-am dedicat mutării. Am decis că a trecut suficient timp departe de mare și că trebuie să ne întoarcem pe malul ei. Așa că am împachetat cutii, am închiriat mașină, am trimis-o pe Unirea cu poșta (Unirea este motoreta noastră cu ataș), am încărcat mașina cu de toate, inclusiv cu Pangururanul din dotare și am pornit-o la drum. Despre unde ne-am mutat a scris deja Brăduț și nu are rost să repet informația, poți citi aici pe îndelete

Eu mai degrabă îți spun că sunt super, super încântată de bucătăria din noua casă. E mare, e luminoasă, am suficient spațiu să îmi afilez câte și mai câte ingrediente, ustensile, condimente. Ieri am terminat de despachetat toate cele și le-am așezat unde le e locul. 




Pe pereții roșii mi-aș mai pune câteva rafturi albe și niște borcane cu flori, dar deocamdată e perfect așa cum este. Prefer să mp concentrez pe a o folosi, că mâine-poimâine iar plec la drum și o să-mi fie dor :-).




Locul unde ne-am mutat este un sat de pescari, abundă de pește și fructe de mare proaspete. Mango este mai roșiatic și mult mai aromat decât în nordul Thailandei de unde ne-am mutat. Ananasul este mai puțin dulce - fapt de care sunt foarte încântată pentru că mă săturasem să-mi imaginez cum thailandezii injectează ananașii cu zahăr lichid.

Shake-ul meu cel de toate zilele (chiar mango și ananas).

Nu am văzut niciun ingredient din lumea în care am trăit până acum - vinete, pătrunjel, mărar, avocado, țelină, sfeclă roșie și altele cu care mă învățasem să le am la îndemână. Nu-i bai, mă adaptez și mă specializez în rețete cu pește și fructe de mare (rău o fi, zău așa!).

Azi la prânz, super rapid preparat: pește la capac cu cartofi la aburi.
Pisicile din vecini nu prea au avut resturi.
Pe dânșii i-am decapitat ieri după-amiază. Se putea și mai bine, zici?

Cam atât am avut de zis pentru moment. Ținem aproape!

02 July 2013

ITALIAN MOOD: PASTE CU MIDII, CREVEȚI & SOS DE BRÂNZĂ


Brăduț le-a declarat ”cele mai bune paste pe care le-a mâncat vreodată” și mie ăsta îmi sună a cel mai frumos compliment. Unde mai pui că este prima oară când gătesc midii - aha, sunt tot eu, aia care includea midiile în top of dislikes. M-a convins Brăduț să le mai încerc odată în aprilie ce tocmai a trecut și le-am nimerit bine făcute, așa că am prins curaj. Azi am cumpărat și am preparat. După pofte, fără rețete, fără inspirație.

Se făcea în poftele mele că midiile erau însoțite de niște creveți și împreună se bălăceau împărătește într-un sos de brânză. În plus, niște paste se încolăciseră de jur împrejurul lor și le gâdilau pe toate părțile, de ți-era și milă să intervii cu furculița, să nu care cumva să strici buna dispoziție copilărească.


Și dacă așa de frumos am visat, ce să mă oprească să-mi transform visul în realitate. Mi-am suflecat mânecile și m-am pus pe treabă. Pe un ochi de aragaz fierbeau pastele, pe altul se încălzea în tigaia adâncă jumătate de pahar de lapte cu niște brânză Danish Blue. S-au tot încălzit cele două până s-au contopit și bâldâbâc am aruncat la scăldat midiile și creveții -- reali, de data asta, nu din vis! Le-am presărat pe deasupra și-un praf generos de oregano, să le fie scalda mai plăcută. Să tot fi fost patru minute timpul în care le-am perpelit pe toate părțile și apoi le-am scos la mal să se odihnească. Era rândul pastelor să se bălăcească. Nu știu cum am simțit că ele merită mai mult timp la bălăceală, așa că le-am tot lăsat până ce laptele împreunat cu brânza a scăzut și s-a transformat într-un sos cremos și parfumat. Am scos pastele pe farfurii și le-am făcut cunoștință cu midiile și creveții. Și ce să vezi, s-au pus pe hârjoneală și râsete și voie bună, mai ceva ca în imaginația mea!

PS1: pastele, de data asta le-am fiert mai mult decât de obicei și nu mi-a părut rău, s-a pupat foarte bine așa cu sosul de brânză.
PS2: sosul de brânză poți să-l faci după pofta inimii tale și disponibilități cu orice fel de brânză, nu musai Danish Blue.
PS3: pune sare cu măsură dacă folosești aceeași brânză ca mine.
PS4: un praf de piper proaspăt măcinat nu strică (eu m-am luat cu alte hârjoneli și am uitat).
PS5: o salată verde și crocantă, asezonată doar cu un strop de ulei de măsline și mai mulți de aceto balsamico o să dea excelent pe lângă porția de paste cu midii și creveți.

28 June 2013

MÂNCARE DE FASOLE with A TWIST

Inspirată de mâncarea de linte executată acum câteva săptămâni, am zis că nici o fasole ca la bunica acasă nu ar fi rea. Numai că la 7.000 de kilometri distanță nu prea are cum să iasă ca la bunica (cea mai bună mâncare de fasole din lume!!!). Așa că m-am reprofilat: frunze de kaffir lime în loc de dafin, plus niște lemon grass tocat mărunțel, plus niște pudră de turmeric și a rezultat o fasole cu aromă super-mega exotică. 


Se execută așa: fasolea se clătește sub jet de apă și se pune la fiert până boabele sunt moi dar nu chiar fleașcă (20-30 de minute, cred că depinde și de tipul de fasole). Într-o tigaie adâncă se călește o ceapă și trei fire de lemon grass tocate mărunt, mărunt (dacă ai tocător electric bagă-le acolo). Se adaugă o conservă de roșii decojite -- tot sucul + roșiile mărunțite bine. Evident, roșiile proaspete-s cu atât mai bine venite -- la mine au lipsit, trecem printr-o criză de roșii pe meleagurile astea, nu mă întreba care-i cauza că nu am identificat-o. Fasolea scursă de apa în care a fiert merge și ea în tigaie alături de restul ingredientelor. Mai vin din urmă 4-5 frunze de kaffir lime și un praf de turmeric.

Odată ce toată compoziția începe să bolborosească se pune capacul și se lasă vreme de 15 minute. Dacă vrei mâncare mai scăzută, o poți lăsa pe foc mai mult, dar ai grijă să stai cu ochii pe ea că de aici încolo pericolul de ardere e măricel. Sare și piper adaugi la final după gustul tău și al familiei. Poți adăuga și alte ierburi aromatice, cum te lasă imaginația.



27 June 2013

AM UMBLAT, AM REVENIT

Am tăcut pentru că am plecat de-acasă. La marea cea mare. Pe care am salutat-o, am mângâiat-o un pic cu picioarele, dar nu am avut timp să stau cu ea atât cât îmi doream, să-i povestesc ce am mai făcut de când nu ne-am văzut, să-i ascult poveștile aduse din larg. Nu-i nimic pentru că, așa cum se întâmplă mereu între prieteni buni, nimeni nu stă să numere minutele sau cuvintele. Dragostea e mută și eternă.


Anyway, m-am bucurat de fructe de mare. Nu chiar decadent cum s-a întâmplat acum câteva săptămâni acasă, dar nici să mă vait nu aș putea.



Am cunoscut o grămadă de câini extra simpatici - frumoși și jucăuși. Nu am apucat să-i trag în poză - oricum nu cred că mi-ar fi ieșit mare lucru la cât de zglobii erau. Fără nicio jenă, însă, doamna de mai jos stătea. La mângâiat și la pozat. Stătea și vorbea: ”Ce vrei, frumoaso?”, ”Miiiiaau!”, ”Îți place scărmăneala?”, ”Miiiiaau!”. Și tot așa, orice i-ai fi zis, ea răspundea cu un miau foarte hotărât. Altfel, frumoasă și moale foc.


Am și învățat ceva în decursul acestei plimbări: pachețelul de la Nok Air NU trebuie mâncat. Nu și nu, ține minte pentru când vei veni în Thailanda!


Revin cât de repede să-ți povestesc cum am transformat o clasică mâncare de fasole cu numai 2 ingrediente exotice. Până atunci, te las cu trăznăile de mai jos, rezultatul unui photo session aproape spontan ce a avut loc ieri la noi în grădină.





Mulțumesc și pe această cale fotografului meu personal, Brăduț Florescu, pentru că știe cum să mă învârtă pe toate părțile și să scoată ce-i mai frumos din mine.

15 June 2013

SUPĂ CREMĂ RAW VEGANĂ de AVOCADO & ZUCCHINI


Îți zic și ție ce i-am zis și lui Brăduț acum 15 minute: am descoperit gustul Paradisului! Nu am cu ce altceva să asociez ca să descriu mai bine supa cremă de avocado și zucchini. Durează 5 minute să o faci și este 100% raw vegană.

Ai nevoie de 2 zucchini, 1 avocado, apă, zeamă de la o jumătate de lime, sare, piper și boia dulce. Opțional, poți adăuga smântână vegetală sau nu. Toată operațiunea constă în curățarea celor două ingrediente principale și mixarea lor în blender cu restul componentelor - sare și boia pui așa, de gust, un prăfuleț. Piperul pătrează-l d epresărat când servești supa, dă bine la aspectul fizic.


Atât, atâtica, nimic mai mult. Când ai supa cremă o pui în bol/castron/farfurie/pahar și o mănânci (cu sau fără smântână, cu sau fără pâinică indiană Kulcha, de exemplu). Cine zicea că e greu să gătești raw vegan?


14 June 2013

SUPER SAVUROS: MÂNCARE de LINTE & PÂINICI KULCHA



Am văzut, am plăcut, am pus în practică. Când descopăr ceva ce îmi doresc tare, tare sau ceva ce-mi inspiră o poftă nebună nu stau mult pe gânduri. Ieri am dat peste o rețetă de mâncare de linte cu roșii pe Blog cu Legume și de alta de pâine indiană Kulcha pe Bucătărie Indiană Vegetariană -- două bloguri recent descoperite, extrem de utile pentru cine nu mănâncă proteină animală și are nevoie de inspirație. Mi s-a făcut poftă mare de amândouă, îmi imaginam gusturile și textura de nu-ți povestesc. Ieri seară am fost invitați la cină, așa că a trebuit să dau skip și să mă mulțumesc cu un orez prăjit cu fructe de mare, servit apetisant într-un ananas proaspăt. Azi, însă, nu am mai rezistat tentației și m-am pus pe treabă în stilul propriu - folosind rețetele drept inspirație și descurcându-mă pe plan local cu ce aveam la îndemână.

Pentru mâncarea de linte Ana a folosit linte verde. Nu aveam decât linte galbenă în casă și nu m-am dat bătută din atâta lucru, am folosit-o cu încredere. Clătită, fiartă 20 de minute, scursă. 

Am tocat câteva roșii, nu mai aveam nici din astea suficiente, așa că am completat cu încă trei din conservă + sucul aferent. M-am riscat și cu un gogoșar transformat în pastă la tocătorul electric. Plus ceapă (2 medii) și usturoi (3 căței).  


Totul, inclusiv lintea fiartă, a mers într-o tigaie adâncă. Am îndrăznit să storc fără regrete o lămâie întreagă peste. Am așteptat să dea în clocot, am pus capacul și mi-am văzut de treabă fix 15 minute. Am sărit peste verdeața proaspătă pe care Ana o menționa în rețeta originală -- ce vezi în fotografie e cel mai verde din restul de pătrunjel pe care-l mai aveam în frigider (ce să fac, e vineri, piața urmează în weekend?!) -- și am înlocuit-o, de la mine putere, cu oregano uscat. Am îndrăznit pe final să presar un praf de turmeric, unul de sare și unul de piper. Turmeric pentru că în comentariile de la postul Anei cineva menționa că face minuni în privința gazelor care apar de regulă după consumul de linte. Nu am avut gaze, mulțumesc de întrebare. Mugurii de lucernă adăugați pe deasupra nu au fost o idee rea, să știi.


Pentru pâinicile Kulcha s-a nimerit să am toate ingredientele la îndemână: făină albă (2 căni și jumătate), iaurt (aproape 1 cană plină), ulei de măsline extravirgin (3 linguri), sare (1 linguriță), zahăr brun (1 linguriță), bicarbonat de sodiu (1 jumătate de linguriță), apă (câtă am simțit nevoia). 

Nu am cuvinte să îți spun cât de simplu se fac și cât sunt de bune! Nu le face dacă ești genul care are remușcări că mănâncă prea mult din felul preferat. Niciodată nu le face, ascultă bine ce îți zic. E periculos!

Pentru restul de oameni, în special cei slabi și cu arderi rapide, iată ce e de făcut. Ingredientele uscate se amestecă într-un vas, se adaugă uleiul și apoi iaurtul și se frământă aluatul. Apă adaugi numai dacă vezi că aluatul e uscat, toarnă câte foarte puțin, one spoon at the time, that is. O ții lungă cu frământatul până aluatul este fin, elastic și nelipicios. Să tot muncești 5 minute -- nu am stat cu ochii pe ceas, dar a fost puțin. 

Lași aluatul deoparte o oră după care formezi pâinicile și le ”coci” în tigaie una câte una. Din cantitățile de mai sus îți ies 12-14 pâinici Kulcha. Trebuie să le formezi cu făcălețul, mai groase decât clătitele normale, mai subțiti decât cele americane. Tigaia trebuie să fi încinsă bine înainte de a te apuca de coacere. Odată început procesul, te rog dă focul la mediu spre mic. O să vezi că pâinicile se coc repede și se umflă-n pene exact ca lipiile pe care nu mai am eu cum să le fac, nemaiavând cuptor -- și câtă fericire să descopr astăzi că se poate să faci pâinicile astea pe foc!

Problema este că așa de fascinată am fost de toată povestea, cu precădere de pâinile umflate în tigaie, că am uitat să le fotografiez ca pe niște staruri. Le poți vedea mai jos în planul doi, cred că e suficient să-ți faci o idee.



12 June 2013

PASTE CU SOS DE BRÂNZĂ ȘI MĂSLINE și UN LOOK NOU-NOUȚ PENTRU SPH


Ce ziceam, că îmi e dor de gusturi și arome din Europa. Forget about it, să nu cumva să vii în vizită cu chestii comestibile! Vreau VIN bun!!! Dacă nu extraordinar, măcar decent, așa ca orice sticlă de 20 de lei de pe rafturile de la Mega/Carrefour/Billa. Pe fondul consumului de aseară, excesiv numai în chimicalele incluse în ceea ce unii își permit cu neobrăzare să numească vin, m-am ales cu un rău soră cu boala. Apă cu lămâie, mâncare puțină, repaus la pat. 

Cumva, nu știu de unde, am găsit energia să gătesc ceva adorabil de gustos și să mă joc și cu design-ul blogului -- despre asta mai târziu, însă. Până atunci, fii atent ce mi-a trecut mie prin cap: sos de brânză amestecat cu măsline negre. Mi-o fi dor în special de Grecia? Probabil. Oricum, cele două ingrediente puse împreună au făcut casă bună cu o porție de paste și astfel am rezolvat rapid problema prânzului într-o zi cu stare generală de lăsați-mă-n-pace-nu-vreau-să-fac-nimic.


Sosul de brânză (da, odată la 5 luni mănânc și brânză) l-am făcut încălzind într-o oală un pahar cu lapte (și mă ating și de lapte la fel de des) și amestecând în el până la topire bucăți de Blue Danish și de Cheddar. După ce s-a omogenizat sosul am mai lăsat pe foc un picuț, cât să mai scadă și să se mai îngroașe. 
  • tip&trick: folosește un vas în care știi sigur că nu se lipește nimic de fund și pereți.
Între timp s-au fiert și pastele, le-am scurs de apă și le-am amestecat bine cu sosul în cauză. Am adăugat măslinele tăiate în jumătăți. 

De acompaniament am mătrășit într-un bol câteva roșii cherry și o mână generoasă de salată verde, împreună cu un praf de sare, unul de piper, câțiva stropi de ulei extravirgin de măsline și cam tot atâția de aceto balsamico (I love, love, love it, apropo!).



Posibil tot festinul ăsta să-mi fi dat puterea necesară să zac în vârful patului cu laptopul în brațe și să mă joc câteva ore cu blogger. Pe care l-aș ucide dacă aș putea trăi fără. Cum, însă, s-a nimerit să poposesc la el în curte acum aproape 4 ani, nu se face nici să-l vorbesc de rău. L-am luat cu binișorul și slavă cerului mi-a schimbat tot ce am vrut schimbat. Așa se face că Suflet pentru Hrană are hăinuțe noi, pe care le ador!

Dacă vezi vreo chestie ciudată, vreun buton care nu merge sau merge aiurea, te rog dă-mi de știre (am pus un formular de contact în coloana din stânga, o să-ți fie ușor).

11 June 2013

PASTE CU CREVEȚI

Câteodată mi-e dor de Europa. Nu de clădiri gri, vreme rece și oameni stresați și supărați. Ci de mâncare, de posibilitățile infinite de a pofti, de a-mi ploua în gură, de a savura, de a-mi simți papilele gustative fericite, leșinate de satisfacție! Știi ce zic? Bucătăria thailandeză e specială, e fascinantă și satisfăcătoare pe termen scurt, dar nu o poți face nevastă pe viață, nu e genul. Cel puțin nu pentru mine. Așa că mi-e dor de gusturi adevărate -- din alea de care nu te saturi niciodată și pe care, cel mai probabil, le experimentezi suficient de des încât să-ți fie teamă să te urci pe cântar.

Pastele cu creveți intră în categoria asta. Le-am încercat ultima oară când m-a pocnit un astfel de dor și clar m-am ridicat de la masă plină de satisfacție.

Dacă ai poftă vreodată, află că-ți trebuie paste, creveți decorticați, usturoi, pătrunjel și busuioc, ulei de măsline sau unt, sare și piper. Tot procesul durează câteva minute.

Cât timp pastele sunt în curs de fierbere al dente, ocupă-te să speli și să mărunțești verdețurile și usturoiul. 



Pune-le în tigaie și călește-le un pic în unt sau ulei de măsline -- 1 minut e suficient.




Adaugă creveții -- un minut, hai două, sunt suficiente ca să fie gata, ba chiar să se și îmbine decadent de aromele de usturoi, pătrunjel și busuioc. Adaugă un vârf de sare și asta este!




Amestecă pastele cu creveții, macină un pic de piper proaspăt peste. Eventual mai răsfiră câteva fire de verdeață și servește. Poftă mare!




08 June 2013

CREVEȚI CU USTUROI ȘI LEMONGRASS

La mine a trecut deja ora cinei, la tine abia se apropie, nu cred că  o să te superi dacă îți ofer un picuț de insirație. Hai că mai e timp să dai fuga la supermarket, lista de cumpărături nici nu e lungă: creveți, usturoi, lemongrass. Ulei de măsline, sare și piper sigur ai în casă.

Curăță usturoiul și toacă-l mărunt.




Curăță și lemongrass-ul -- dă la o parte primele trei straturi de frunze, adică, ca să rămâi cu partea mai moale și mai zemoasă. Taie-l mărunt sau mai puțin mărunt, cum ai chef, nu e nicio regulă.




Încinge în tigaie două linguri de ulei de măsline și perpelește bine cele două ingrediente până usturoiul începe să devină auriu. 




Pune creveții în tigaie și toarnă peste ei o cană de apă. Acoperă cu un capac și lasă 5 minute.




Întoarce creveții pe cealaltă parte și mai lasă-i sub capac încă 3-4 minute.




Nu uita când îi servești / mănânci, să pui la îndemână și lămâie -- e foarte posibil ca infuzia de lemongrass să nu fie suficientă pentru a tăia greutatea cărnii de creveți.




Mda, e atât de simplu. Enjoy the weekend!