27 February 2013

This Chocolate Affair of Mine

Când eram mică, ai mei părinți îmi dădeau ciocolată cu țârâita. Era unul dintre motivele pentru care (credeam eu că) nu-mi plăcea de ei deloc și vroiam să ajung mai repede om mare, să îmi procur singură ciocolata și să o mănânc în cantitățile impuse de mine.

Nu-mi aduc aminte câți ani aveam când am primit o ciocolată în dar și am mâncat-o pe toată odată. În ciuda lui taică-miu, că el insista că nu se poate să fac asta, că mi-ar cauza teribil. Mușcam din ea ostentativ și-i spuneam cu obrăznicie că e ciocolata mea, o mănânc pe toată acum pentru că așa vreau eu și nu o să mi se facă rău. Nu a reacționat săracul. Eu să fi fost în locul lui, mă luam la palme, cel puțin în imaginar, acolo unde refulează orice părinte frustrat de năzbâtiile adorabile ale princhindeilor.

Back to present day, am o întrebare la care caut răspuns de 24h și probabil voi mai căuta mult timp de acum înainte fără niciun rezultat: De ce, de ce, pentru numele lui Dumnezeu, de ce s-a inventat ciocolata procesată și dăunătoare sănătății? Adică de ce să adaugi tot felul de mizerii în cacao ca să obții ceva ce este atât de ușor de preparat cu două (2) ingrediente de la mama natură?

Unt de cacao + pudră de cacao = ciocolată. Atât de simplu și e atât de bună! Incomparabil mai bună decât ciocolata din comerț. E plină de gust și atât de fină, ca și cum metri de mătase ți s-ar topi în gură. Știi toate reclamele alea în care se leagă ciocolata de pasiunea carnală, primitivă? Așa e ciocolata asta - freamăt și adulmecare, poftă imensă și satisfacție infinită.

Căutam de ceva vreme cacao raw în Chiang Mai și nu am găseam. Se vinde într-un singur magazin și nu e organică. Așa că am apelat la prietena Oana și a fost suficient de drăguță cât să-mi pună la poștă un colet cu pudră și unt de cacao raw organice. Mi-a strecurat în pachet și un colier făcut de ea - recompensă pentru lăsatul de fumat :-).


Nu cred că-i pot spune rezultatului meu bomboane de ciocolată raw pentru că am încălzit untul de cacao. Dar nici nu e important să-i zic în vreun fel, nu? Important e că sunt bune, foarte bune...am mai spus asta, nu? 

Dacă vrei să faci și tu: încălzește untul de cacao și amestecă-l cu pudră de cacao raw. Cât timp ciocolata e caldă, toarn-o în forme - hărtii de brioșe de la Ikea, sunt unele mici, mici. Atenție, ciocolata asta nu e dulce deloc. Dacă vrei dulceață în ea, scufundă fructe uscate în forme. Eu am pus merișoare și combinația este sublimă! Bagă bomboanele la frigider sau congelator, în funcție de cât de tare te grăbești. De la congelator sunt gata în 20 de minute.

Mulțumesc încă o dată, Oana, pentru cacao și colier. Mulțumesc și Roxanei pentru hărtiile de brioșe de la Ikea.

20 February 2013

Numai două, ca să plouă


Ca să plouă în gură, bineînțeles, că altfel știu că nu îți dorești deocamdată. Amândouă merg bine de desert sau de mic dejun. Foarte rapid de executat.

Smoothie de ananas și avocado. Ceva ce nu am pomenit. Prima oară l-am băut la piață, acum mai bine de 1 an. De atunci  mi-am tot repetat că trebuie, trebuie să îl fac acasă, măcar odată pe săptămână. Am reușit acum două săptămâni. Rușine mie, nu am repetat.
Combinația de ananas și avocado e uimitoare, foarte, foarte fină. Aș vrea să ai un anans bine copt și dulce. Avocado, de asemenea, alege-l să fie deja moale. 

Cum obții licoarea: storci ananasul, iar sucul obținut îl amesteci în blender cu miezul unui avocado. Poți presăra pe deasupra, după plac, scorțișoară sau cacao.



Banane cu miere și nucă.
Despre Sănătate Dulce am aflat în decembrie. Este un proiect care susține micii producători români din regiunea Valea Barcăului. Nu e o companie, e o întreprindere socială care se ocupă de ambalarea, promovarea și vânzare produselor de la țăranii din zona menționată. La ei pe site găsești toate detaliile despre produse și lista de magazine de unde le poți cumpăra. Recomand cu drag inimă mierea cu nucă și propolis și prunele umplute cu nuci (îmi plouă în gură, apropo!).

De la Sănătate Dulce am prins în zbor ideea cu bananele cu miere și nucă. Nu mai demult de aseară. Azi dimineață le-am mâncat la micul dejun (ora 10.00; e acum 14.00 și nu mi-e foame deloc).
Cum faci: cureți bananele, dacă sunt mari le tai felii sau rondele, le tăvălești întâi prin miere, apoi prin nucă măcinată. Pentru un plus de gust și beneficii, eu am combinat nuca proaspăt râșnită cu semințe de in măcinate și fulgi de nucă de cocos. Cred că varianta rondele, cu niște scobitori la îndemână, e o soluție foarte bună de snack dulce și sănătos la o petrecere. Să-mi zici ce reacții au prietenii dacă o testezi pe ei.

01 February 2013

Cât pe ce să-mi schimb religia!


Vroiam să scriu un post lung, lung, în care să (mă) leg (de) toate cele care nu îmi plac la comunitatea asta de crudivori / raw vegani din România. Dar m-am răzdândit, e mai bine să le zic pe fiecare în parte. Și încep cu asta: fată dragă, raw vegană, tu când mai ai timp să îți trăiești viața? 

Prezența e obligatorie într-un grup pe Facebook. Dacă ai fost întotdeauna benignă în comentarii, poate că ai fost primită și în al doilea. Acolo e locul tău de joacă. Te dai cu părerea la liber despre orice subiect se postează. Întâietate au alea banale, ”de unde cumpăr și eu quinoa de calitate?”. Apoi alea de dificultate medie: ”știe cineva vreun remediu natural pentru durerea de dinți?”. Pe cele cu adevărat importante, care-ți solicită creierul și-ți cer argumentație le lași deoparte sau le reduci din însemnătate cu replici de tipul ”un medic, ce știe el altceva decât să prescrie medicamente sintetice și să umfle buzunarele companiilor farmaceutice”. Toate astea pe un ton de detașată superioritate, eu dețin adevărul, pe mine nu mă mai poate minți nimeni, eu nu iau niciodată pastile, nu merg la medici alopați și nu mănânc carne! 

Al doilea loc de joacă preferat - spațiul de comentarii de pe diverse bloguri. Nu sunt în măsură să evaluez calitatea blogurilor în cauză, sunt foarte multe utile tare și scrise de la excelent (vezi Olivia, care are dar de la Dumnezeu în privința asta) până la decent și corect (vezi Doina OpreaCristina Sârbu). Comentatorii - sunt unii pe care îi recunoști peste tot, citesc și dau replica, citesc și dau replica. 

Toate câte mai apar, le știi cu ce se mănâncă, cum se prepară, care-s cei mai buni furnizori. Le-ai încercat pe toate: spirulina, chlorella, quinoa, goji, fulgi de drojdie, probiotice, pudră de roșcove, agar-agar, argilă, semințe de psyllium, semințe de in, apă cu sare, apă caldă, apă fără sare, apă obținută prin osmoză inversă, apă ionizată, apă distilată, orz, ovăz, grâu, crușin, mărul lupului, rejuvelac, alfalfa etc., etc. că am obosit numai scriind câteva dintre ele. În caz că nu le-ai folosit încă, poate nici nu ai auzit până acum, trebuie să le încerci indiferent că ai nevoie sau nu (pentru mai puțin cunoscători, unele dintre chestiile de mai sus nu le înghiți decât dacă vrei să rezolvi o problemă). 

Cărțile, filmele pe teme legate de hrană vie și alte subiecte adiacente le poți recita dintr-o suflare. 

Mănânci 5 salate pe zi, bei 2l de apă minimum și încă pe atât de fructe. Plus sucul de grâu. Plus superalimentele. Plus ceaiul. Plus pâinicile. Plus desertul. Plus fructele proaspete. Nu știu unde mai încape o gură de aer proaspăt. 

Trăim pentru a mânca sau mâncăm pentru a trăi? Mai e loc și de altceva decât de hrană vie 24/7? Mă simt uneori ca și cum am poposit în mijlocul unei secte. A luat naștere o nouă religie, una cu ochelari de cal, propagandistă și neirtătoare cu cei ce refuză a o adopta. Una nedispusă a-și mai pune întrebări pentru că în infatuarea-i măreață le știe ea deja pe toate mai bine.

Mulțumesc dar nu mulțumesc. Am deja o religie și nici măcar nu-i departe de descrierea de mai sus – nu îmi pasă prea mult de ea, mai importantă e credința. Din punct de vedere alimentație și stil de viață, prefer să fiu încadrată la natural, sănătos, firesc. Mănânc fructe și legume. Multe. În stare naturală pe cât posibil. Nu mănânc carne. Foarte rar pește (de apă dulce) și fructe de mare. Decât să mor de foame sau poftă prefer să gust dintr-un fel de mâncare, chiar dacă a fost preparat la mai mult de 40 de grade și s-a folosit zahăr. Nu țin morțiș să accelerez sau să forțez detoxifierea, cred că o schimbare de alimentație atât de dramatică atrage firesc o curățare a organismului. 

Toată povestea asta trebuie să ne facă mai buni. Să ne readucă cu picioarele pe pământ. Să ne întoarcă la cursul firesc al lucrurilor, fie că-s ele de natură fizică sau psihică. Lăsați trufia deoparte. Luați-vă iubitul, amețiți-vă cu niște vin, fie el organic sau nu și iubiți-vă ca și cum ar fi ultima oară. E un obicei mai viu și mai sănătos de cât orice altceva lăsat de Dumnezeu sau inventat de om.

PS: se acceptă comentarii numai de la persoane dotate cu simțul umorului și lipsite de muscă pe căciulă.